Romanian -- -- JEREMY
THOMAS -- DESPRE STUDIUL ANOMALIILOR -- TREI PASI CHEIE PENTRU EFECTUAREA
OBSERVATIEI SISTEMATICE A ANOMALIILOR
DESPRE STUDIUL ANOMALIILOR
Realitatea obiectelor
anomale si autonome care zboara în atmosfera, pe scurt anomalii, este sustinuta
de o cantitate considerabila de date de observatii consistente.
Trei etape simple si fundamentale pentru observarea
sistematica a anomaliilor:
1 - Localizarea prin infra-rosu - anomaliile se deplaseaza
în mod obisnuit pe distante, care depasesc observarea cu ochiul liber.
2 -Utilizarea de echipamente de ampliere optica marita,
capabile sa rezolve/sublinieze detaliile obiectelor îndepartate.
3 - Semnalizarea directa îndreptata spre anomaliile
localizate. Anomaliile vor raspunde la semnale "inteligente",
schimbîndu-si comportamentul, si forma geometrica a corpului.
Urmariti clipul video: https://www.youtube.com/watch?v=QeAbuBsYP5c
Unele anomalii se comporta ca fiinte vii, si sunt în mod
inerent polimorfe / metamorfice.
Negarea continua a acestei realitati de catre
"comunitatea stiintifica", poate fi cosiderata ca cea mai mare
greseala conceputa de Stiinta Oficiala a Istoriei Moderne.
Asa cum a
spus marele matematician german, David Hilbert:
Wir müssen
wissen. Trebuie sa stim.
Wir werden wissen. Noi vom sti.
Wir werden wissen. Noi vom sti.
JT.
0.00 - Trei pasi cheie pentru a observa anomaliile
0.07
- Cele trei cerinte fundamentale si necesare pentru a fi în masura sa observi
sistematic anomaliile sunt:
1 - Localizarea cu Infra-rosu.
2 - O ampliere optica înalta, pentru
a fi în masura sa rezolve/descrie un obiect îndepartat, în toate
detaliile sale.
3 - Semnalizarea directa activa.
0.37
-
1 - Localizarea prin infra-rosu.
Toata
experienta de observare acumulata, demonstreaza ca, aproape toate anomaliile
sunt vizibile cu ochiul liber, în cazul în care sunt suficient de aproape,
asemanator oricarui obiect "normal", însa, cînd se gaseste dincolo de
o anumita distanta, în atmosfera si la lumina zilei, vor fi mascate de lumina
vizibila împrastiata pe cer. Multe obiecte mici aflate în atmosfera, atunci
cînd acestea sunt relativ putin distantate, nu sunt vizibile cu ochiul liber,
cum ar fi insectele, pasarile mici, etc. Dar, aproape toate vor fi localizate
printr-un sistem de infra-rosu.
1.07
- De obicei, anomaliile sunt mici si stralucitoare; multe au culori foarte
apropiate de albastrul cerului. Sunt foarte dificile de localizat cu ochiul
liber, atunci cînd acestea sunt relativ departe, si experienta arata ca, în
general, anomaliile, se deplaseaza la mari altitudini, deci, se vor gasi
dincolo de atingerea vizibilitatii cu ochiul liber, însa pot fi usor localizate
cu ajutorul folosirii infra-rosu, si nu pentru ca sunt 'ascunse'. Aceasta
afirmatie este un mit, avînd în vedere ca sunt pur si simplu mascate de lumina
vizibila în timpul perioadei de lumina diurna, exact asa cum se întîmpla cu
stelele.
1.37
- Prin urmare, pentru a localiza anomaliile la lumina zilei, folosirea de
infra-rosu este cu mult mai buna decît o localizare simpla cu ochiul liber,
care a fost metoda de locatie, pe care a folosit-o Omul întotdeauna. Tehnologia
exista, deci, trebuie sa o folosim.
Deci,
pentru a face o localizare eficienta cu infrarosii, se recomanda un aparat de
fotografiat digital "modificat" si utilizarea de filtre de trecere de infrarosii de 850mm sau
950mm.
Un
aparat de fotofrafiat de siguranta cs-mount ieftin, si adecvat, am folosit
într-un fel cu mult succes o camera de siguranta
modificat LG LCB5100
2.07
- Împreuna cu aceasta camera, sunt necesare cîteva lentile. Experienta arata ca
o ampliere optica de 20x va fi foarte eficienta pentru a detecta multe din
micile obiecte care se misca în interiorul atmosferei. Daca folosesti un sensor
standard de marimea 1/3 (camera de siguranta de 1/3 (6mm) de marime ca a LG
LCB5100, va fi suficient un obiectiv care atinge aproape de 120 mm de lungime
focala. Experienta arata de asemenea ca lentilele de zoom, sunt foarte bune
pentru acest scop. Folosirea în mod regulat a unei lentile de zoom de 16
milimetri-160milimetri, care va oferi o atingere de 160/6 = 2x ampliere optica.
2.37
- Doua anomalii. Avem nevoie sa 'rezolvam' detaliile structurii acestor puncte,
pentru a începe sa putem sa deducem orice concluzii bazate pe cunoasterea
faptelor, despre natura lor; pîna în prezent, singurul lucru pe care putem sa-l
spunem, este ca sunt "anomalii".
2.56
-
2 - Înalta ampliere optica pentru a
fi în masura sa rezolvi un obiect îndepartat, în detaliile sale.
Partea localizarii prin infrarosii, va oferi
în mod normal, doar puncte, mici puncte în miscare pe un fond negru ca în
segmentul anterior. Aceleasi puncte care, cu o ampliere mai mica decît aceasta
parte de localizare, pe care multi continua sa o numeasca OZN-uri/OVNIS, sau
"nave", fara sa stie cu adevarat, ce se gaseste în spatele acestor
puncte. Atunci avem nevoie sa atingem o ampliere majora, care va fi în masura sa "rezolve" detaliile acestor
puncte.
3.26
- Estimarile si experientele arata ca o ampliere optica 150x va fi aproapre
întotdeauna suficienta pentru a amplia (rezolva) detaliile obiectelor foarte
mici, în miscare în interiorul atmosferei. Detaliile/amanuntele structurii
anomaliilor vor fi aproape întodeauna rezolvate, folosind acest tip de
ampliere. Amintiti-va ca "amplierea optica" a unei anumite combinatii
de telescop/camera, este egala cu relatia între atingerea lungimii focale, si
marimea sensorului camerei, în asa fel încît camera cu sensor de marimi minore,
sa fie mai buna, pentru obtinerea unei amplieri majore.
3.56
- Din acest motiv, camerele superzoom cum ar fi, Canon SX50 sau SX60, sau Nikon
p600 sau p900, toate au o marime de sensor de 7,6 milimetri. Comparati-o cu
marimea sensorului camerelor DSLR, în mod normal cu mai mult de 20 de
milimetri, si vã va oferi o idee despre motivul pentru care, camerele DSLR nu
sunt într-adevar bune pentru obtinerea de ampliere optica înalta, cu atingere
sau lentila du distanta focala relativ scazuta.
Dar
chiar si atunci cînd camerele superzoom sunt foarte bune pentru înregistrarea
de anomalii care sunt vizibile cu ochiul liber, ele nu reusesc în anomaliile
care se gasesc dincolo de aceste distante.
4.26
- Combinatia dintre un locator cu infrarosu si gama mare de marire este
desemnata ca un sistem optic dublu; sisteme optice duble au fost recomandate de
catre Proiectul blue book pentru a observa sistematic obiectele neidentificate.
4.46
- Camera din dreapta, este camera de localizare, care foloseste un filtru de
950mm IR, si sistemul din stînga, permite sa se obtina o ampliere optica de
140x, sau o ampliere optica de 280x, sau ampliere optica de 280x cu un extensor
de 2x, folosind o camera cu o marime a sensorului de 7,16 milimetri.
5.06
-
3 - Semnalizarea activa directa.
Cu
aceasta expresie se întelege, orice semnale directe "fizice" pe care
le putem livra direct la anomalii. Experienta arata ca anomaliile ramîn
"interesate" în semnale "inteligente". Daca semnalele sunt
trimise catre o zona a cerului înainte de a vedea orice anomalie, la scurt timp
dupa aceea, ele pot aparea în aceasta zona, însa si mai mult, daca semnalele
vor fi trimise direct la anomalii, dupa ce au fost zarite. Atunci, "interesul"
lor pentru locul dvs. se va mari, si comportamentul lor se va schimba.
5.36
- La lumina zilei, în zilele cu cer senin, modul cea mai simplu pentru a
trimite semnale, este de a folosi. o oglinda. Este ceva care a fost folosit de
om de sute de ani; este simplu si eficient. De asemenea, pot fi folosite unde
scurte de radio.
Un
fapt extraordinar despre anomalii, este verificat prin trimiterea de semnale
directe catre ele de forma continuata. Le trimit mereu o secventa de numere
prime. Dta. poti sa "modela" formele dtale. Anomaliile sunt în mod
inerent polimorfe. Ele se moldeaza/transforma continuu, ceea ce le permite sa
"copieze" multe lucruri, aproape totul.
6.06
- Experienta arata de asemenea ca anomaliile care se gassc dincolo de distante
de vizibilitate cu ochiul liber, vor avea o capacitate de schimbare de
forma/transformare, care probabil va fi o stare mai "naturala" pentru
ele.
Însa
experienta demonstreaza de asemenea ca, atunci cînd anomaliile se apropie de
distantele detectabile cu ochiul liber a umanilor, adopteaza forme de
"mimetism", care le permite sa treaca aproape neobservate de catre
observatorii umani neinstruti. Formele "obisnuite" în care acestea se
transforma sunt "baloane" sau "saci de plastic".
6.36
- Însa deja, avem filmari solide care arata "transformarea" unei
anomalii amorfe, într-o anomalie care imita forma unui balon.
Se
pare ca este ca o " zona de penumbra" dincolo de capacitatile de
viziune umana cu ochiul liber, unde anomaliile pot fi observate în multipla lor
transformare "naturala" / schimbarea lor de forma / în starile lor de transformare, însa atunci
cînd se "încruciseaza" cu capacitatile potentiale de observare cu
ochiul liber al umanilor, ele se transforma în forme pe care în general, le
imita.
7.06
- Cînd se studiaza anomaliile, este necesar sa se faca un abordaj riguros si
obiectiv, fara nici un tip de ideie preconceputa despre natura anomaliei.
Datele
de observare sunt prioritare si trebuie sa acceptam ceea ce aceste date
determina.
Multi
"oameni de stiinta" nu au reusit în acest principiu stiintific de
baza, de a accepta ceea ce datele de observare ordena; pur si simplu au respins
datele, si nu au facut nici un tip de observatii pe cont propriu. Din nou, este
vorba despre o reactie veche, si ne-stiintifica, în fata ideilor si a faptelor
noi.
7.36
- Asa cum am spus mai înainte, nimic nu poate înlocui experienta directa. Dta.
nu trebuie sa accepti nici un concept afirmat aici, pur si simplu bazat pe
credinta, nici nu trebuie sa admiti bazata pe credinta dtale. orice fapt pe care
"specialistii" îl pot spune. Anomaliile, pot fi observate de orice
persoana, si numeni nu o poate împiedica sa o faca.
Mai
multe video-uri disponibile la:
Transcriere de: Maya Benmergui
Translator: The Light Journalist
No comments:
Post a Comment